Impresii din tabăra de schi OSCET

Anul acesta am ajuns fără să mă aștept, fără să planific de dinainte, în tabăra de schi și snowboard cu OSCET. Am văzut postat pe Instagram și pe Facebook  evenimentul cu tabăra ce urma să aibă loc la începutul lui februarie. Mă gândeam să mă înscriu, dar nu eram așa sigură ce să fac, deoarece nu îi știam așa bine pe cei din OSCET. Sinceră să fiu, probabil nu m-aș fi înscris. Am mai fost în timpul anului doar la două întâlniri cu ei, însă nu am prea avut ocazia să îi cunosc. Dar, mă înscrisesem la giveaway-ul pentru un loc gratis în tabără, pe care îl organizaseră. Și cu câteva zile înainte de a începe sesiunea am aflat că am câștigat. A fost cea mai faină veste pe care aș fi putut să o primesc înainte de sesiune!!!

Tabăra a început marțea, am plecat de dimineață spre Straja și am ajuns în jurul prânzului. Transportul a fost pregătite de organizatori, deci nimeni nu a rămas fără modalitate de a ajunge în stațiune. Principala activitate a fost schiatul și snowboardingul. Pe pârtie mergeam de dimineață, împreună, și ne dădeam cu schiurile, placa până când nu mai puteam. Bineînțeles, aveam și o oră limită: cina. Ca o paranteză, mâncarea din tabără a fost maxim de bună!!! Un plus super fain pe care l-am avut, ca participanți, a fost oportunitatea de a învăța să ne dăm cu schiurile sau cu snowboardul, dacă nu știam. Eu, de exemplu, am venit cu schiurile, neștiind să mă dau cu snowboardul. Dar din a doua zi eram pe placă, iar până la final am învățat să mă dau, ceea ce nu cred că aș fi reușit să fac vreodată dacă nu era tabăra.

Dimineața, înainte de micul dejun, aveam câteva momente de discuții și rugăciune, pentru cine dorea să vină. Acestea erau legate, în mare parte, de temele care urmau să fie prezentate la programul de discuții de seară. Chiar mi s-a părut un mod bun de a începe dimineața, de a împărtăși idei și experiențe cu cei din tabără, de a ne cunoaște mai bine chiar.

Seara, așadar, era un alt moment de discuții, mai detaliate, la care participam toți. Am avut doi invitați la discuțiile de seară. Ei au încercat să ne explice ce este fericirea, ce este suferința și despre care este identitatea noastră, cum să o înțelegem. Eu chiar am primit răspunsuri la unele întrebări pe care nici nu știam că le aveam și sunt sigură că și ceilalți participanți la fel. Au fost momente faine, unde am putut să ne punem întrebările, să ne spunem opiniile, să ascultăm răspunsurile și părerile altora și, ceea ce mi s-a părut important, să auzim despre Dumnezeu, despre cine este El.

Pot spune că subiectele pe care le-am discutat unii cu alții în tabăra aceasta și oamenii din OSCET m-au ajutat să mă apropii mai mult de Dumnezeu;, să prind curaj să deschid mai des subiectul credinței cu prietenii mei, cu colegii mei, să le povestesc despre Dumnezeul în care cred. După programul de discuții de seară aveam liber la jocuri, la socializare, la somn. Totuși, nu cred că a plecat nimeni la somn, cel puțin în prima seară, înainte să joace o tură de Catan sau Alias sau ce jocuri mai aveam pe acolo.  

Acum că am văzut cum a fost experiența aceasta și ce câștiguri am avut de pe urma ei (prieteni buni, apropierea de Dumnezeu, faptul că am învățat să mă dau cu placa) îi încurajez pe cât mai mulți să participe în tabere de genul acesta, la întâlniri OSCET, la întâlniri într-un context creștin, chiar dacă poate nu îi cunosc pe oamenii de acolo de dinainte. Ca studenți, mulți dintre noi într-un oraș nou, e important să căutăm anturaje bune, unde să putem evolua înspre bine, unde să ne distrăm împreună, unde să putem să găsim ajutor când e nevoie și unde să putem oferi și noi sprijin. Eu am găsit la OSCET acest tip de anturaj.