Povestea din 2014, ianuarie

(Gabi – OSCEPiteşti)

„…ne apropiem de Crăciun, e multă agitaţie, studenţii se pregătesc de Sărbători şi noi ca mişcare studenţească din Piteşti am dorit să proclamăm vestea bună că „un Mântuitor ni s-a născut” în facultate. Eu am primit responsabilitatea de a găsi o sală în facultate pentru Crăciunul studenţesc. Deoarece eram limitaţi de timpul rămas, mi-am propus să rezolv aceasta cât mai repede. Aşa că am depus cererea pentru sală şi am aşteptat un weekend ca să primesc răspunsul.


A doua săptămână, foarte încrezător şi optimist, am sunat să aflu dacă ni s-a aprobat sala şi mi s-a spus că cererea a fost trimisă domnului administrator şi că va trebui să vorbesc cu el.

Eram foarte sigur că voi rezolva lucrul acesta fără probleme, dar Dumnezeu era pe cale să mă înveţe o lecţie importantă. Am vorbit cu domnul administrator care părea un domn serios şi de treabă şi mi-a spus că vrea să mă ajute şi mâine se va uita peste cerere. A doua zi am sunat din nou şi am fost din nou amânat, spunându-mi că după ce termină treaba mă va suna. Au trecut 1, 2, 3,…5 zile în care am tot fost amânat. Din atitudinea lui părea că ar vrea să mă ajute cu sala, dar faptele lui nu mergeau în aceeaşi direcţie şi de câteva ori am vrut să renunţ şi aproape mi-am pierdut speranţa. Mă gândeam că nu vom putea face acest eveniment evanghelistic în facultate, mai ales că trebuia să ştim sala ca să punem afişele la timp. Credinţa mi-a fost încercată.

L-am sunat din nou şi a ales să ne întâlnim, dar nu a venit la întâlnire, aşa că descurajarea creştea şi mai mult. Am ales să îl caut prin facultate şi, după ce am aşteptat puţin, am vorbit cu dumnealui şi am ales o sală împreună. Trebuia doar să îmi confirme disponibilitatea sălii. Tic, tac, tic, tac se scurgea timpul şi după două zile nu primisem confirmarea încă. Am ales să cer ajutorul grupului de ucenicie şi în aceeaşi zi, spre seară, am primit confirmarea că avem în sfârşit sală pentru Crăciunul studenţesc.

Când totul părea pierdut şi timpul era la limită, Dumnezeu lucra.

Am învăţat că atunci când apar obstacole şi lucrarea pare că nu va merge, Dumnezeu este în control şi de El depinde totul, iar eu trebuie să îmi păstrez credinţa în ceea ce fac – la fel ca şi Moise.

Am învăţat că Dumnezeu cere de la mine o credinţă mare şi perseverenţă în lucrarea cu studenţii, iar atunci când mă cheamă să fac un lucru, să îl fac cu îndrăzneală pentru că El e Credincios şi Suveran.

E superb că Dumnezeu ne-a ales sa-I slujim şi să-L reprezentăm printre colegii noştri. Nu ne lasă singuri – El e cu noi!

Comentariile sunt dezactivate.